Moţiunea de cenzură a liberalilor a căzut. Nimic surprinzător, fiindcă şi ei ştiau asta încă din momentul conceperii. Probabil de asta nici nu s-au obosit să scrie mai mult de două foi. Atunci de ce au făcut-o? Se vede treaba că nici ei nu ştiu prea clar din moment ce textul moţiunii se referă la Victor Ponta dar Alinuţa ( îi spun aşa fiindcă mor de dragul ei) zice că nu este despre Victor Ponta ci despre clasa politică pe care România o are. Ei, înţelege, dacă poţi!
Adică ei toţi, de-a valma, politicienii acestei ţări sunt de porc, dar el, Victor Viorel Ponta, e un „trimis în judecată”, deci îl face de ruşine pe el, partidul cinstit al acestei ţări. Până la urmă ce înseamnă să fii trimis în judecată? Poate însemna multe, mai puţin un lucru: acela că eşti vinovat. Este un principiu constituţional care se aplică de la vlădică până la opincă, dar care este interpretat de oamenii politici în funcţie de interesele de moment, un cărbune încins cu care politicienii fac un joc periculos pentru întreaga societate.
Revenind la moţiunea de cenzură, denumită „glonţul de aur” al opoziţiei, dar pe care peneliştii au transformat-o într-o „piatră trasă din praştie”, se ştia de la început că nu va avea sorţi de izbândă. Degeaba au încercat să facă din aceasta un eveniment naţional, cu oameni ieşiţi în stradă care să scandeze împotriva premierului, cu gândul probabil la teribilele demonstraţii de stradă care au dus la căderea guvernului Boc. Dar toată putirinţa lor au fost câteva autocare cu membri de partid, cu elevi care au chiulit de la ore sau mămicuţe eroine ce şi-au lăsat sugarii fără porţia de lapte doar pentru a pune umărul la răsturnarea guvernului.
Un guvern care ei, „mămicuţei”, i-a redat indemnizaţia tăiată de cei care astăzi o aduc la manifestaţie. De fapt, paradoxul acestei moţiuni este tocmai faptul că pedeliştii, care au tăiat toate veniturile, aduc oameni să protesteze împotriva celor care le-au redat tăierile salariale. Curat românesc, nu? Şi ei vin! E drept, nu pe degeaba, cum au şi recunoscut unii.
Şi totuşi, revine aceeaşi întrebare: la ce bună o moţiune de cenzură dacă ştii că nu ai o majoritate care s-o şi materializeze?
Cu alte cuvinte, ce mai chichirez gâlceava, dacă nema putirinţa?
M.B
