
Ceea ce se anunța a fi o emisiune interesantă, pe Antena 3, s-a dovedit a fi, de fapt, o confirmare a capacității – sau, mai corect spus, a incapacității – unui premier care, în ultimul an de zile, nu a făcut nimic. Nimic pentru țara pe care o reprezenta, nimic pentru poporul ei, nimic pentru nimeni. Poate doar pentru el și pentru cei peste „n” miniștri pe care i-a schimbat mai des decât pe propriile șosete.
Dar să revenim la cele întâmplate în emisiunea de pe Antena 3. Așteptam să vină un premier care, măcar în ceasul al doisprezecelea, să recunoască greșelile pe care le-a făcut. Așteptam să vină un premier care, măcar acum, să ceară scuze poporului român pentru că l-a făcut de rușine și pentru că l-a făcut să sufere. În schimb, pe micul ecran a apărut un Dacian Julien Cioloș sfidător, dezmățat, și pus pe harță. Pentru că, de obicei, cam așa se întâmplă: când nu ai argumente, când ai greșit (și o conștientizezi, dar nu o recunoști), te porți ca un animal sălbatic hăituit. Muști în stânga și în dreapta, fără să îți pese.
La fiecare întrebare a moderatorului, legată de afirmații pe care le făceau subalternii lui, miniștrii „tehnocrați” (sau „tehnoratați”, cum mai sunt „alintați” de către unii reprezentanți ai altor formațiuni politice), Cioloș avea un singur răspuns: „Nu știu, întrebați-l pe domnul X”. Adică, cum vine asta, domnule premier? Oamenii din subordinea dumneavoastră își permit tot soiul de afirmații, unele menite să dea fiori reci pe șira spinării românilor (vezi cazul vânzării acțiunilor la Portul Constanța, la Aeroportul Otopeni, și alte asemenea), iar dumneata nu știi…Mai mult, când Parlamentul „dă de pământ” cu ministrul agriculturii, matale nu iei nicio măsură, ba, suntem siguri, l-ai și mângâiat, frumos, pe creștet.
Timp de o oră, cât a durat interviul, nu am aflat decât un singur lucru de la Cioloș: că el n-a știut (sau s-a făcut că nu știe) ce se întâmplă în „ograda” (ca să folosesc un termen familiar premierului) de la Guvern. Așa că, după emisiunea cu pricina, alături de „Zero”, cum era denumit până acum, guvernului condus de Cioloș i se mai poate atribui, fără teama de a greși, încă un nume: Guvernul lui „N-am știut”. Și, pe lângă deja celebrul „N-am știut”, cred că Cioloș i-ar înfia, fără probleme, pe „Nu vreau”, „Nu-mi pasă”, și, mai ales, pe „N-am!”.
Norocul nostru că zilele acestuia sunt numărate, și să ne ferească Dumnezeu să se mai întoarcă „tehnocrații” de teapa lui Cioloș, Prună, Voiculescu, și ceilalți, care știu că nu știu, de fapt, nimic. Și nu-s filozofi când afirmă asta, ci, din păcate, este cruda realitate cu care s-a confruntat România în ultimul an. Dar, din fericire, oamenii știu ce au de făcut, iar personajele de care aminteam mai devreme nu vor fi decât o pată, o umbră, în istoria recentă a României. Fără șanse de revenire. Le recomandăm, călduros, anonimatul în care s-au aflat până acum la Bruxelles, pentru că „celebritatea” locală nu le pică bine, nu-i de nasul lor!
O.C.