Am asistat, ca toată țara, de altfel, la depunerea jurământului de către proaspătul guvern investit. Dincolo de mândria patriotică (sau locală, cum ar spune unii) că avem noi, ca cel mai amărât județ, doi reprezentanți de seamă în Guvern (Răzvan Cuc – Ministrul Transporturilor și Toma Petcu – Ministrul Energiei), nutream o curiozitate cruntă în ceea ce privește discursul președintelui.
Care discurs…nu și-a ieșit din tipare. Vizibil iritat de faptul că cei pe care-i avea în față nu erau „Guvernul lui”, ci rezultatul voinței populare, și discursul a fost ținut în aceeași manieră. Cuvinte prost spuse, „sfaturi” de doi lei date președintelui Camerei Deputaților, Liviu Dragnea (al cărui nume parcă s-a și temut, în câteva rânduri, să îl pronunțe, rezumându-se doar la „domnule președinte al Camerei Deputaților”), cam așa au sunat cele câteva vorbe spuse în silă la finalul depunerii jurământului. Mai mult, pentru el, „noul Zeus”, miniștrii din fața sa nu erau decât niște „ei”, nu oameni care urmează să decidă soarta țării. De fapt, din nou, Klaus Werner Iohannis a demonstrat că el se crede superior celor din juru-i, afișând aceeași atitudine specifică germanilor celui de-al doilea război mondial.
Bomboana de pe colivă a fost, în schimb, finalul evenimentului de la Cotroceni. Ca o gazdă bună ce se afla, Iohannis a considerat de cuviință că, după ce își termină discursul, să părăsească sala, lăsându-și oaspeții singuri. Asta după ce a făcut o serie de gesturi de genul „hai, afară, că e gata”, surprinse în câteva cadre de televiziunile prezente. Însuși gestul făcut de președintele țării, acela de a-și lăsa singuri invitații, se traduce prin același „hai, afară cu voi, că m-am săturat!”…dar alții nu s-or fi săturat de domnia sa?
Acum, stând strâmb și judecând drept, întreb și eu, ca orice alt cetățean simplu al țării pe care Iohannis o consideră (de vreo doi ani) moșie proprie: unde vă este eticheta, domnule președinte? Și nu mă refer la eticheta de la costumul parcă prea mic pe care-l purtați, ci la chestia aia de bun simț, de educație…oți fi uitat-o la Sibiu???
