Circ ieftin, fără pâine – era prea matinală ora – și cu scandal! În două vorbe, așa a arătat ședința extraordinară a aleșilor locali. Două proiecte importante (o rectificare bugetară, de 11 miliarde de lei vechi, veniți de la Ministerul Dezvoltării, pentru construirea de locuințe sociale, și aprobarea regulamentului de acordare a tichetelor de grădiniță pentru copiii din familiile defavorizate) își așteptau aprobarea. Numai că socoteala de acasă nu se prea potrivește cu ceaa din târg. Iar faptul că s-a văzut președinte de ședință i-a dat „aripi”… ca în reclamă! Așa că, ghidat de principiul „eu sunt președinte, eu comand!” a început circul! La „butoane”, recalcitrantul Florian Velicu!
Primul gest de sfidare: s-a așezat în celălalt capăt al mesei, tratându-și alegătorii așa cum știe cel mai bine: cu…dosul! Adică, așezat opus locului în care, de obicei, stau președinții de ședință! I-o fi rău dacă sunt ațintiți ochii tuturor asupra sa, ori nu are curaj de a-și privi electoratul în ochi, după ce, fără vreun motiv întemeiat, a „trântit” o serie de proiecte ale primarului Barbu, proiecte ce erau benefice pentru cetățeni.
A urmat apoi un joc de-a „îți dau cuvântul, ba nu ți-l dau!”, atât cu mai mulți consilieri, cât și cu primarul Nicolae Barbu. Numai că Viorel Bălănean l-a readus cu picioarele pe pământ pe recalcitrantul de serviciu:
„Avem aproape patru ani de când suntem consilieri, unii dintre noi avem chiar și mai multe mandate, și nu cunoaștem regulamentul? După pronunțarea comisiilor, când e cazul, cel care ARE TOT DREPTUL DE A LUA CUVÂNTUL este inițiatorul proiectului”.
Așadar, consilierii locali/primar – 1, Florian Velicu – 0! Iar scorul ar putea crește, doar dacă nu le va veni ideea aleșilor locali să pună în practică propunerea colegului Ilie Clement: „Domnilor, la următoarea ședință ordinară, să mă alegeți președinte de ședință și vă promit că voi conduce ședința…de pe acoperiș!”.
Așadar, pisoiul care s-a văzut „leu” pentru câteva zile, a uitat, se pare, că zgomotele pe care le-a scos sunt nu niște răgete, așa cum și-ar fi dorit, ci niște miorlăituri jalnice, care nu vor impune, niciodată, respectul!
Oana Căliin
