Ca să nu-i mai lase Iohannis repetenţi şi anul ăsta fiindcă sunt adormiţi, rătutiţi şi nu fac opoziţie, liberalii s-au gândit ei să rupă gura târgului cu o moţiune de cenzură ştiţi, d-aia care, dacă trece, trânteşte guvernul.
Ca să ai sorţi de izbândă, trebuie să coalizezi o majoritate parlamentară.
Primii care li s-au alăturat au fost cei de la USR, o cantitate neglijabilă totuşi în ecuaţia moţiunii, aşa că liberalii şi-au suflecat mânecile şi-au purces la racolat de semnatari mai ceva ca Alinuţa în campanie pe la uşile oamenilor când speria copiii.
Călcându-şi toate jurămintele de castitate în ceea ce-l priveşte pe Traian Băsescu, Orban a bătut, sfios, întâi la poarta PMP:
– Da, cine-i? a zis Eugen Tomac!
– Eu, Orban, a răspuns, spăşit liderul penelist.
– Ce vrei?
– Păi, ne-am gândit şi noi să facem o moţine de cenzură împotriva Guvernului să nu ne mai certe şefu că am lăsat toată treaba pe el şi pe Codruţa şi avem nevoie de semnături şi voturi că noi… şi aici Orban făcu în aer un gest semnificativ şi vulgar de du-te, vino cu mâna, pe care o să ne prefacem că nu l-am văzut. Mergeţi cu noi? mai zise Orban.
– Bă, ştii ce? Vorbeşte cu taticu despre asta, i-o reteză scurt Tomac!
Orban făcu ochii mari:
-Cu Băsescu? Ce eşti nebun? Şi lumea ce-o să zică? Că m-am…băsist în ea de opoziţie, nu? Auzi, mă, spune-i lu Băse să zică mersi că i-am pus la adăpost toţi pedeliştii, i-am spălat de băseală, i-am vopsit în galben şi stau liniştiţi sub fusta Ralucuţii în loc să facă poteci pe la DNA ca bezmeticii ăia de pesedişti, da?
Argumentul pare să-l fi înmuiat niţel pe Tomac fiindcă spuse imediat:
-Bine, da…dacă reuşim, cine va fi premier?
Întrebarea îl lovi pe Orban drept în moalele capului! Cum cine, se întreba el în gând, îl timp ce se uita la Tomac cu o privire uluită, aproape tâmpă! Ai dracu, ăştia vor să-l facă pe Băse premier, când eu mă visez asta încă înainte să mă fac şef la PNL!
-Păi…păi…fu însă tot ce putu să articuleze Orban ca răspuns la întrebarea pemepistului, suficient însă ca acesta să-şi dea seama de realitate şi de ce urmăreşte liberalul, drept pentru care îi trânti uşa în nas, dar nu înainte de ai spune cu un rânjet sarcastic: Flit!
Lasă, bătrâne, îşi zise Orban făcând cale-ntoarsă, or să vină ei vreodată la mâna noastră şi-atunci…Mai avem o şansă, UDMR, se gândea Orban, neştiind că n-o mai avea nici pe aia.
Dar despre asta, altădată!
Ce să vezi, e un pamflit…îîî, pamflet!
M.B
