Încet, încet, cei care se autointitulează „urmașii lui Brătianu” (cu toate că ceea ce prezintă ei electoratului giurgiuvean acum numai a liberalism nu seamănă), încep să se destrame. Mai întâi, le-au plecat din funcții de conducere oamenii care au avut „tupeul” să fluiere în „biserica” bi-cefală condusă, pe plan local, de cei doi „co”: Beianu și Ștefan.
Mai apoi, încet, încet, mai cu anunțuri prin presă – sau prin mediul on-line – mai pe șest, au început să curgă demisiile din partid. Ceea ce se întâmplă acum în sânul PNL-ului (nu c-am muri noi de grija lor) ar trebui să le dea fiori pe șira spinării, la zgomotele de alarme, clopoței și claxoane în mintea prea otrăvită din a discredita, oricum, oriunde și cu orice arme oameni cărora chiar le pasă de județ, de oraș, de cetățeni.
Oameni valoroși, liberali cu ștate vechi, au fost primii care au spus „Te pup, Pa-PA” celor doi care taie și spânzură în partid. Era oarecum de înțeles acest aspect, pentru că oamenii respectivi nu se mai regăseau în doctrina impusă de Blaga și de oamenii lui din teritoriu. Dar când și persoane dedicate PD-L, venite în PNL odată cu fuziunea (sau contopirea, sau cum s-o mai numi chestia asta făcută de cele două partide, doar-doar or mai crește prin sondaje – nici adunate procentele lor în alegeri se pare că nu sar de 30%, oricât s-ar chinui și cu orice casă de sondare a opiniei ar face contracte), încep să „abandoneze” formațiunea politică, deja e ceva în neregulă!
Motivele sunt simple: în afară de „neregăsirea” cu pricina, se adaugă și sentimentul de inutilitate, de „a cincea roată la căruță”, resimțit mai ales de către cei care, ani de-a rândul, au pus umărul la munca în partid și au fost devotați formațiunii politice.
Acum, fără a-i face „șobolani” pe cei care au preferat să se rupă de „oamenii președintelui”, ci, mai degrabă, curajoși, se pare că, încet, încet, corabia liberalilor de conjuctură începe să se scufunde. Cu toți candidații lor cu tot, unii cu pene, alții rămași goi-golași, fără PeNeLe ce le acopereau trupul!
O.C.
