De când deputatul Marin Anton le-a întors spatele liberalilor, cârmind spre proaspătul partid al Elenei Udrea, au apărut tot soiul de trompete, mai mult sau mai puţin oficiale, care încearcă să acrediteze ideea că, dacă e o pierdere, atunci ea nu este a liberalilor ci a … PSD-ului.
Această încercare de minimalizare a efectului plecării lui Anton şi aruncarea pisicii în curtea altuia, ascunde, de fapt, disperarea preşedintelui Mustăţea căruia începe să-i scape de sub control întreaga situaţie. Mai întâi, protectorul său de la centru, ministrul Chiţoiu, e tras pe dreapta şi căzut în dizgraţia lui Crin Antonescu. Mai apoi, filiala Giurgiu pierde un deputat care pleacă nu doar cu doi-trei primari, cum încearcă să ne aburească nea Titi Goarnă , ci cu primarii celor mai mari comune din partea de sud a judeţului, aduşi de Anton ca zestre pentru căsătoria din interes cu liberalii şi năşită cu pumnul în masă de Iliescu.
Pe lângă iminenta plecare a unor primari, Mustăţea trebuie să mai înfrunte şi nemulţumirea celor rămaşi şi care s-au cam săturat să-i suporte isteriile şi ameninţările, mai ales că actualul buget nu e nici pe departe ceea ce sperau ei să obţină, iar la orizont se întrevede o ieşire de la guvernare.
Pe lângă toate acestea se mai află şi aceia care l-au folosit pe Mustăţea doar ca să scape de Iliescu, şi care încep să considere că a venit vremea ca acesta să-şi vadă de sănătate pentru că, nu-i aşa, e mai bună decât toate.
Tabloul n-ar fi complet dacă nu l-am aminti şi pe Lucian Iliescu, despre care, cei care îl cunosc ,ştiu că nu uită şi nu iartă. Ştie tot şi consideră că doar Dumnezeu poate ierta.
Aşadar, care e problema PSD-ului?
