Cam în acest mod s-a derulat conferința de presă a „noului și marelui” PNL, formațiunea politică ce n-a fost în stare să adune nici măcar cei zece mii de membri cu care se lăuda pentru ziua moțiunii.
Am mers, recunosc, cu mari speranțe la conferința de presă a liberalilor giurgiuveni, crezând că, cine știe, poate vor spune care a fost, de fapt, scopul moțiunii (moarte din fașă, poate chiar dinainte de a fi printată pe cele două coli A4). Am sperat că voi afla ce au ei de gând în continuare, cum vor pune, eventual, umărul ca țara să meargă bine, cum vor vota în Parlament legi benefice populației, cum nu vor mai striga, la fiecare cinci minute, „Ponta, demisia!”. Chiar am sperat că aceiași liberali vor spune că vor face tot posibilul să îl convingă pe președintele Iohannis că nu este bine să pui piedici unui guvern care a demonstrat că poate să aducă un plus în buzunarele românilor, și, cel mai important, să îl învețe că, într-un stat de drept, orice cetățean, fie el ultimul cerșetor, fie premier, beneficiază de PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE!
Aș, de unde! M-au trezit la realitate cei trei susținători ai conferinței (Gheorghe Ștefan, Dumitru Beianu și Dragoș Ujeniuc) care, fiecare în stilul lui, timp de mai bine de jumătate de oră, au ținut același discurs, dar numai că au folosit alte vorbe: PONTA NU E BUN, PONTA TREBUIE SĂ PLECE, PONTA-N SUS, PONTA-N JOS! Și, din când în când, DRAGNEA! Cu aceleași epitete și cu aceleași „îndemnuri”!
M-ar mira ca doi dintre cei ce se aflau în fața noastră la masă să fi uitat de perioada în care, fie și pentru câteva luni, au făcut parte din PSD. Atunci nu erau aceiași conducători (pe care acum, fără pic de jenă, îi numesc PENALI)? Eheeee…și ce vorbe de laudă aveau atunci pentru ei…dar, în politică, se pare că amnezia lovește mai crunt decât în „societatea civilă”!
Cât despre faptul că din 15.000 de participanți anunțați la mitingul de marți, din Capitală, abia dacă s-au strâns vreo patru mii de oameni…niciun cuvânt. Iar la întrebarea – firească – cum își explică acest lucru, Gigi Ștefan a răspuns:
„Numărul de 15.000 fusese anunțat cu o săptămână înainte, dar când am văzut cum arată vremea, am zis să nu chinuim oamenii – membrii noștri de partid – în ploaie. Și s-au trimis peste tot informări să se înjumătățească numărul de participanți! (n.r. – tot „cu radical” ne dă…ar fi trebuit măcar 7500 de oameni în fața Parlamentului…)Nu știu dacă au mai fost și oameni care nu sunt membri de partid, că nu am stat să îi întreb…Dar vă spun eu, că vremea nefavorabilă nu i-a adus pe oameni în zona Parlamentului”
I-aș răspunde simplu domnului Ștefan: nu înghit o asemenea gogoriță! Și cred că nici alții n-o fac, și cred că nici domnia sa nu și-a crezut propriile cuvinte! În urmă cu niște ani (mai precis, iarna 2011 – 2012), nu trei mii, nu patru mii, ci zece mii de oameni au scandat, în Piața Universității, și l-au susținut pe Raed Arafat, și asta pe un ger de minus 20 de grade, fără să fi fost aduși, forțat, de vreun partid! Aia a fost MIȘCARE POPULARĂ!
